U Cluj- gândurile unui ultras

by

Am stat de vorbă zilele trecute cu unul din susținătorii înrăiți ai echipei U Cluj, care mi-a dat în câteva ore niște detalii extraordinare legate de viața lui și de felul în care echipa se hrănește la propriu din iubirea susținătorilor. Haideți să vedem viața lui din alt unghi.

 

  1. Cum a luat naștere “patriotismul” acesta pentru U Cluj ?

R: Ciudat, totul a fost la o vârsta destul de mică. La vârsta de 12- 13 ani mergeam cu tatăl meu pe un stadion al unei foste divizionare secunde, I.S.C.T și așteptam meciul cu “U” Cluj Napoca, mai mult ca orice. De ce? Veneau 500-1000 de suporteri, cântau non-stop, nu erau doar simpli spectatori și…m-a prins valul.

2. Care este percepția ta despre dezvoltarea fotbalului din zilele noastre?

R: O întrebare la care noi, suporterii niciodată nu am fost ascultați sau mai mult de atât, dacă am vorbit am fost reduși la tăcere prin legi împotriva noastră sau prin imaginea negativă pe care televiziunea ne-a facut-o: ne-au numit “huligani” când de fapt ne dădeam sufletul pentru a fi lângă echipă.
Fotbalul în România a scăzut de când echipele cu tradiție au dispărut sau a fost nevoie de diverse împrejurări să se desființeze sau să renască din cenușă exact ca un Pheonix. Momentan în liga I sunt doar echipe fantome, care nu au nicio isotrie în spate. Pentru noi, ultrașii asta contează: Istoria clubului !

     3. Ai fost prezent la toate meciurile U Cluj. Ce anume te motivează să faci asta?

R: Să mă motiveze? E puțin spus având în vedere că este locul unde uit toate necazurile, frustrările zilnice sau tot ceea ce mi se întâmplă negativ. E un loc în care nu oricine are norocul de a simți acea “piele de găina” când echipa marchează  sau să vezi că poți fi al 12-lea jucător și nu prin apaluze ca niște fani. NOI SUNTEM SUPORTERI !

4. Mi-ai spus că nu ai fost niciodată în tribune ca un simplu suporter, ci mereu ai stat în primul rând al galeriei. Ce sentimente și emoții trăiești în acele momente?

R: Sentimentele și emoțiile sunt greu de descris prin simple cuvinte. Este ceva dumnezeiesc să poți simti până în adâncul inimi ceea ce tu și alti 2000 – 3000 de oameni din peluză trăiesc: am plâns împreună de fericire….dar și de supărare.

5. Îți mai amintești prima scandare atunci când te-ai alăturat galeriei?

R: Imnul Universității Cluj a fost, este și o sa rămână acea “Odă a bucuriei” pentru restul oamenilor, iar pentru mine o să rămână începutul unui vis…un vis în care nu te poți trezi fără ca cineva să facă o magie.

6. Care crezi ca au fost avantajele tale ca susținător al U Cluj?

R: În Cluj, noi, suporterii Universității nu avem nevoie de avantaje. Ne salutăm în trafic, ne ajutăm la nevoie și nu în ultimul rând avem grupuri. Mulți facem parte din diferite brigăzi ale Peluzei Sepcilor Roșii, eu fac parte din facțiunea STUDENTS, totodată fiind membru fondator alături de încă trei prieteni. Faptul că umblăm mereu în grup, ne putem face simțită prezența indiferent de locul în care ne aflăm: pe stradă, în pub-uri, concerte…mereu o sa audă lumea un cântec al Uniersității, fie că vrea, fie că nu.

  7. Spui ca U Cluj se hrănește cu iubirea voastră. Ți-a afectat viața personală acest lucru?

R: Aceasta este una dintre cele mai dificile intrebări. Da, mi-a afectat viața personală; mai mult în relațiile cu fetele, deoarece nu înțelegeau ceea ce pe mine mă făcea fericit, iar pentru asta, am renunțat la respectivele relații pentru că mi-au interzis să merg pe stadion. E ciudat cum în momentul în care crezi că ai dragostea adevărată lângă tine, să-ți irosească iluziile și visurile la propriu din cauza unor percepții banale. Iar cu familia, totul e frumos și mă sprijină în ceea ce fac. Doar pe mama o mai panichez când mă aude fără voce vreo 2 zile după un meci.

8. Dacă ai fi nevoit să renunți la galerie, cum crezi că ți-ar schimba asta viața?

R: Să renunț ? NICIODATĂ ! Acolo e locul în care simt că mă relaxez, nu cred că aș putea fără să nu merg la meciuri sau să nu fiu acolo lângă prietenii mei, familia mea. Ar fi frustrant și ciudat.

9. Am înțeles că echipa are mari probleme acum și e în prag de desființare. Ce le-ai transmite fanilor U Cluj?

R: Aș vrea să transmit ceva tuturor CLUJENILOR, nu doar fanilor fotbalului : UNIVERSITATEA CLUJ ESTE ISTORIA CLUJULUI. Daca noi dispărem ce ramane ? Nimeni și nimic ! În rândul suporterilor, aici suntem toți prieteni: avem doctori, avocați, profesori universitari care stau la aceeași masă cu noi. Nu ai cum să distrugi ceva ce pe alții îi face unici. Toți cei care trăiesc cu o pată alb-negru pe inimă, cred că îmi ințeleg acum textul. Nu suntem un club cu performate notabile, suntem un club cu istorie. Istoria nu trebuie să dispară, așa că indiferet de situația clubuli trebuie să continuăm, să ne unim mai mult și să strigăm pe un singur glas “U” CLUJ NAPOCA NU MOARE !

10. Ce aveți de gând să faceți pentru a împiedica desființarea echipei U Cluj și până unde sunteți dispuși să ajungeți?

R: U Cluj, după cum am spus, a trait mereu prin noi. Noi am ținut și o să ținem steagul sus indiferent de situație. Am vrut stadion, am făcut un marș la care au participat peste 5000 de oameni…”Marsul pentru o idée”. Nu are rost sa zic mai multe, dați un search pe google și o să vedeți singuri …..ar fi imposibil să spun acum totul.

ACUM, ÎN ULTIMUL PUNCT AL SUPRAVIEȚUIRII CLUBULUI am decis să facem ceva ce încă nu a mai fost văzut…10.000 de oameni în centrul Clujului uniți, cântând doar pentru “U”, ca să vadă toate autoritățile locale, cu riscul de a ma repeta, că ISTORIA CLUJULUI SE LEAGĂ DOAR DE “U” CLUJ !

Daca n-ar fi “U”… — acesta este numele marșului care îl organizăm pe data de 10.03.2016 ora 17:00 în centrul Clujului, la statuia lui Matei Corvin, Piața Unirii. Acolo o să ne strângem și o să demonstrăm că “U” CLUJ este cineva în Ardeal, în toată țara. ASTEPTĂM TOT CLUJUL, “Ne strângem toți- de la cei cu țâța-n gură până la cei cu barba sură- și ieșim în stradă!”

11. Prietenii tăi fac parte din galerie sau ieși și cu alt tip de oameni? Ce părere au despre activitatea ta?

R: Foare mulți prieteni de-ai mei sunt din peluză, ne întâlnim în tot clujul, la orice colț, creștem puști cu noi în peluză, iar când îi văd pe stradă cu fulare, șepci sau însemne ale Universității, îmi crește sufletul. Toată lumea știe că în Cluj există doar Universitatea. Mai am și alți prieteni, ar fi inevitabil să nu fie cum spui, dar, să știi că toți știu ceea ce înseamnă “U” pentru mine și chiar dacă nu au nicio legătură cu fotbalul, vin de dragul meu la meciur, stând și privind galeria, șocați de ceea ce văd și ce aud. Apoi timp de o săptămână îmi spun cât de fenomenali suntem, prin strigăte, agitație și cântări. Ți-am promis că o să te aduc în peluză, să simți și tu cu adevarat ceea ce noi transmitem, nu doar din tribună !

12. Ți-a părut vreodată rău de drumul pe care l-ai urmat? Dacă da, spune-mi care a fost unul din aceste moment?

R: Nu pot spune că mi-a părut rău, dar în anumite momente mă voiam acasă, nu să îmi petrec nopțile prin gări, dat jos din trenuri. Dar să știi că toate cele care le-am trăit au un numitor comun, “U”, iar dacă acesta este numitorul comun, nu am cum să renunț. Da, sunt și chestii care le regret care le-am făcut în peluză, dar sunt și chestii de care sunt mândru că le-am facut…deci, e ceva ce compensează. Mulți nu înțeleg fenomenul nostru, ultra, mulți nu știu ce înseamna nopți nedormite și pline de vopsea. dar pentru noi rezultatul peluzei contează, nu cel de pe teren. Chiar dacă-mi pierde echipa la scor, peluza noastră cântă și se face auzită în întreg stadionul, iar atunci eu sunt cel mai fericit. Pentru noi lupta e în peluze și în inimi.

Interviu cu Alex M.- Ultras din Peluza Sepcile Rosii.

12670068_1012383228800479_8206727077277671074_n

 

 

No Comments Yet.

What do you think?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *