Irreversible silver

by

Mi-am luat papucii de argint lăsând dâre de lanțuri în urma pașilor mei. Am aprins lumina de un alb pur, zbătându-se într-o sticlă polenizată de mărimea unui pumn…a unui pumn de copil nou nouț. Era o infamie în jurul nostru, amintindu-ne de acel text care ne-a marcat, dar Doamne dă să-i marcheze și pe alții: „Nu libertatea lipsește, ci lipsesc oamenii liberi.” N-am rămas indiferenți , creându-ne propriul balon plin cu speranță. Ne-am prins de mâini cu toate că eram la 345 km depărtare sau poate 345 cu trei zerouri după. Aveam unghiile atât de strălucitoare și ascuțite încât ți-am scrijelit pe podul palmei cele mai nevinovate emoții. Aveam forță de oțel ridicându-te în slăvi în fața ochilor mei umbriți, pierzându-mă în plină glorie a fericirii.

Tu știi cum e? Imaginează-ți un soldat sinistru strecurându-se pe țeava de aluminiu a conductei unei case, atârnând zâmbitor două ore mai târziu de candelabrul din bucătărie, unde lua cina o falnică familie ce radia în armonia ce o creau. Probabil ți se pare bizar tot textul de mai sus, dar trebuie să înțelegi că atunci vei fi pe deplin fericit, când îți vei schimba modul de a interpreta și de a privi lucrurile.

_MG_4827-2_MG_4835-7_MG_4831-4_MG_4840-10_MG_4865-30_MG_4860-26_MG_4856-22_MG_4855-21_MG_4858-24

No Comments Yet.

What do you think?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *