Graniţele ne-au izolat creierul #prayforus

by

Ne-am desfigurat la propriu. Am primit atâtea palme încât nu mai suntem capabili să ne simţim obrazul. Într-o lume atât de încăpătoare ne simţim ca peştii între rechini, ca viermii între vulturi.

Alergăm zilnic după atâtea lucruri mărunte şi neînsemnate într-o lume atât de mare, când tot ceea ce căutăm de fapt e acel lucru enorm de care să ne bucurăm în lumea noastră mică şi anume IUBIREA. În fuga după bani am uitat cine sunt fraţii, părinţii sau prietenii noştri.

Invidia, duşmănia şi ura sunt sentimentele primordiale atunci când ieşim în societate. M-am izolat şi nu am cerut ajutorul nimănui niciodată. Ştiam că dacă vor vedea că am potenţial şi mă îndrept spre ceva frumos, mă vor săpa şi vor împrăştia vorbe sângeroase în toate direcţiile să mă doboare.

Totul se învârte în jurul online-ului. Înainte surprindeam momente cu aparatul foto pentru a păstra amintiri frumoase, acum surprindem motive de mândrie ademenind tulburări şi divergenţe. Mă nu cumva să postezi vreun defect de-al tău că te-ai condamnat pe viaţă. „Să nu plângi, să nu râzi, să nu te tatuezi măi satanist în devenire, petreceţi timpul in biserici nu în cluburi, să nu asculţi muzică rock că te bat toţi sfinţii, renunţă la culorile din cap şi tunde-ţi barba aia de golan”, zic ei. Societatea te programează exact aşa cum are ea chef, iar tu ar trebui să execuţi că altfel ei te vor blama, te vor judeca şi te vor izola. Că da, de când au dreptul să judece virtual, toţi sunt absolvenţi ai institutului national al magistraturii. Dar ţie nu-ţi pasă părerea lor, că doar de unde dracu ştiu ei cum trăieşti tu mai bine?

Fericirea mea şi a ta a devenit discordia altora.

Aud tot mai des: ” Plec…m-am săturat de locul acesta.”, dar nu. Tu nu te-ai săturat efectiv de loc, ci de oamenii peste care ai dat în locul respectiv. Dăm vina pe toate tipurile de religie şi politică într-o lume în care oamenii sunt singurii vinovaţi. Credinţa nu stă realmente în religie, preoţi şi biserici, ci în ceea ce porţi tu în suflet. Trebuie făcută o distincţie în privinţa acestei probleme.

Ne-am învăţat să criticăm curtea vecinului când în curtea noastră e prăpăd.

Rasismul? Înnebunesc doar când rostesc cuvântul acesta. Ne-au fost spălate creierele de sistem.

Graniţele au fost inventate pentru a delimita regiuni nu inimi.

Ar trebui să învăţăm ce este respectul, armonia şi ideea de a da fără a primi nimic la schimb. Ar trebui să ne rugăm pentru noi toţi şi să mulţumim pentru ce avem în fiecare zi, nu doar în momente de panică şi dezastru. Ne susţinem atât de rar încât şi câinii râd de noi.

Mă armata nici nu ar trebui să existe pe pământul acesta. Armele ar trebui să ne apere de monştrii, iar singurii monştrii de care ne temem în zilele noastre suntem noi înşine. Am devenit monştrii atunci când am renunţat la bunătate, pace şi armonie.

Avem atâtea resurse pe lumea asta încât ar putea trăi decent încă două generaţii, dacă nu aţi fi voi sugative pecuniare, egoişti fără scrupule, care credeţi că tot vi se cuvine doar vouă. Crezi că un costum imaculat sau o maşină aurită te face un om mai bun?

Astăzi mulţi critică susţinătorii tragediei din Franţa: „” Noi de ce să DA, dacă ei NU?”. Tocmai din cauza asta măi imbecililor. Pentru că nu suntem noi şi ei, suntem NOI TOŢI în asta. Cei care şi-au pierdut viaţa sau cei care sunt frânţi pe paturile spitalelor au familie acasă care îi aşteaptă exact aşa cum eşti tu aşteptat sau cum aştepţi tu pe cei dragi ţie. Tu ce ai făcut pentru cei din trista tragedie de la Colectiv? Ai făcut cu ceva mai mult decât francezii? Crezi că pe ei nu-i doare că au murit copiii cuiva?

Tu zici că „Solidaritatea faţă de victimele sau revolta faţă de terorism nu se exprimă prin simboluri şi drapele”, dar te-ai gândit puţin măcar că poate asta e tot ce-şi permite omul respectiv? Tu ştii că în viaţa de zi cu zi o vorba spusă din suflet face cât o mie de acţiuni inutile? Tocmai ce ziceam: critica e la ordinea zilei.

Atunci când te rogi pentru tine, rupe-ţi un minut şi roagă-te şi pentru mine,  vezi ce pierzi?

0 Responses
  • Vlad Flueraru
    noiembrie 15, 2015

    Word.

What do you think?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *