Nu v-am căutat, dar v-am găsit

by

big_ff

E curios cum nu te-am căutat niciodată şi totuşi te-am găsit. Ai profitat de mintea mea şi te-ai jucat cu vorbele mele. Stăteam în faţa monitorului cu un surâs tâmp ascuns în pumn. Am uitat să mănânc, am uitat să beau apă şi am uitat că am un motan care aşteaptă afecţiunea mea. Am uitat de tot.

Într-un târziu m-am deshidratat şi am fugit să iau un pahar cu apă. În drumul meu spre bucătărie m-am lovit de uşa dulapului uitată aşa de câteva zile. M-am lovit atât de rău încât am avut o revelaţie. Cineva e vinovat pentru tot ce s-a întâmplat până acum. Mi-am pus căştile pe urechi ascultând uşor uşor o piesă tulburătoare şi am început să scriu vinovatului. Am scris o scrisoare internetului, să-i mulţumesc pentru toate persoanele minunate pe care a reuşit să le scoată în calea cursorului meu. Eram atât de entuziasmată încât m-am apucat să scriu fiecare nume în parte, dar pentru a nu uita pe cineva am decis să vă spun ” ai mei”. Aşadar am mulţumit internetului pentru că mi v-a scos în cale.

Tu eşti unul dintre cei de care m-am îndrăgostit… vai şi cum m-am îndrăgostit. Ne-am atins reciproc cu vorbe şi a fost suficient. Te ţin departe că aşa sunt eu : insensibilă, rece, gândesc prea mult problema. Ştii foarte bine că iubirea nu te întreabă dacă îţi e greu… ea vine, te ia prin surprindere şi te strânge cu putere…te-ar sufoca, dar nu se riscă. Tu nu mai eşti singur, fiindcă acum sunteţi doi în asta şi vorba aia: “two can keep a secret if one of them is dead”. Tu te comporţi aşa cum se cuvine, că ştii să te bagi pe sub pielea mea. Nu te laşi, mă contrazici şi pui mereu paie pe foc. Plasezi cuvintele exact acolo când, unde şi cât e nevoie…nici mai mult, nici mai puţin. Ştiai cu siguranţă jocul dinainte, că altfel nu îmi pot explica de unde ştii atât de bine regulile încât să câştigi mereu în aceleaşi 59 de secunde.

Eşti campion bărbate. Te-ai băgat în friendzone şi ne distrăm de minune, doar suntem cei mai buni prieteni din lume atunci când vorbim. Şi vorbim mult şi bine. Bine ai venit pe “ plantaţia mea”. Sunt o ” ascultăcioasă ” şi jumătate aşa că plângi dragule şi spune cine te supără că mergem împreună cu furcile după ea. Te scot părinţii din sărite? Hai că te aşez frumuşel la un film horror de îţi ies pe urechi nervii şi supărările şi nu…nu o să te ţin de mână. Ţi-am spus că trebuia să mă fac psiholog terapeut pentru că tare bine funcţionează tratamentele mele. Mulţumesc că îmi faci zilele mai fericite. Tu ştii cât îmi place mie să mă prăpădesc de râs la propriu şi nu încetezi să mă surprinzi cu fel şi fel de faze.
Probabil vă întrebaţi de ce vorbesc doar despre bărbaţi aici. Este pentru că mă înţeleg foarte bine cu ei, îmi plac discuţiile lor şi punctele lor de vedere. Sunt mult mai deschişi şi mai precişi atunci când mă sfătuiesc.

Pe lânga asta, există o categorie de oameni pe care eu mi-am dorit să o întâlnesc, care pur şi simplu nu am vrut să rămână la nivelul acesta virtual. M-am bucurat când v-am strâns mâna, m-am bucurat atunci când am realizat că nu mi-am pierdut timpul, că sunteţi exact oamenii care presupuneam că sunteţi şi cel mai important este că m-am bucurat enorm că nu v-am lăsat în zadar să vă apropiaţi de sufletul meu. Voi sunteţi oamenii mei complicaţi, dar totuşi atât de simpli. Mă bucur când mă sunaţi la 3 noaptea  fără motiv, când faceţi glumele alea atât de proaste încât mă  băgaţi într-o ceaţă profundă, când mă sunaţi în momentul în care vă zic că ies la  alergat (probabil să-mi auziţi respiraţia că altceva nu veţi auzi de la mine),  când îmi vorbiţi de la un alt nivel pe care tatăl meu nu l-ar agrea, când îmi trimiteţi poze cu gogoaşele pe care le mâncaţi, deşi ştiţi că sunt în cursul programului de detoxifiere  şi ştiţi foarte bine că atunci îţi trebuie ce nu ţi-a trebuit vreodată, când reuşiţi să mă faceţi să zâmbesc chiar şi atunci când mă enervaţi la culme, când îmi trimiteţi suc cu pai să-l beau pe bordură atunci când nu puteţi ajunge să-l bem împreună, când mă luaţi de mână şi ne aventurăm în întuneric aruncând porţii de lumină.

Urmează o altă categorie de oameni cărora ţin să le mulţumesc. Voi sunteţi incredibili şi mă surprindeţi întotdeauna. Femeile în general au o plăcere în a fi surprinse, iar voi nu vă lăsaţi mai prejos…o faceţi la fiecare pas. Voi sunteţi cei care scrieţi complimente cu carul şi atât, astfel încât noi ne diabetizăm instant, aşa că dacă vreodată nu vă răspundem, probabil suntem la spital ne facem o serie de analize că s-ar putea să nu se ştie. Acum înţeleg şi de ce nu purtaţi o conversaţie mai lungă de 3-4 minute. Nu e pentru că nu vă duce atâta capul. Este pentru că v-aţi stabilit un target anume şi nu aveţi timp de pierdut. Voi ne distraţi enorm…şi ne distrăm copios. Când nu găsim o comedie bună, răsfoim mesajele trimise de voi aşa că vă puteţi considera ce doriţi din lanţul cinematic…poate chiar regizori sau actori de ce nu ?!

Apreciez oamenii care au răbdare să mă cunoască exact aşa cum sunt eu şi cei care nu fug disperaţi după concluzii, precum şi oamenii care vor mai apărea în viaţa mea. Poate unul din ei mă va avertiza într-o zi şi pe mine că uşa unui dulap e deschisă.

2015 0ff 2015 08 2r 20eeFoto: Florin Rusu

0 Responses
  • Numa' întreb
    decembrie 27, 2015

    Ușa unui dulap? Dezvoltă 🙂

What do you think?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *