De-ai iubi o misterioasă.

by

Era la doar doi pași distanță, dar inima era deja la intrarea principală. Bătea cu așa putere încât cei doi japonezi din dreapta ei, îi aruncau priviri îngrijorătoare. Își dădu haotic cu mâinile șuvițele bezmetice care îi blocau privirea, iar neîndemânatică cum este de fel, pășește pe lângă ultima scară și-și scapă jurnalul și hărțile. Rușinată, se apleacă și le ridică dintr-un foc. Între timp, unul dintre japonezi se apleacă și o întreabă dacă totul este în regulă.

Încă doi pași și reușesc, și-a zis ea în minte, zâmbindu-i băiatului.”

A reușit. Pășește în clădirea care părea a fi un imens oraș. Era chiar acolo, în The Metropolitan Museum of Art din New York. Avea să străbată întreaga clădire într-o jumătate de zi.

„Câte intrări diferite. Cât mister. Îmi va lua o viață întreagă să îl străbat pe tot, și-a zis.”

Acum dă-mi voie să îți explic. În aceeași situație ești și tu atunci când îți dorești din tot sufletul să o cunoști pe ea, sau invers. Te rog să iei gândul meu și analizează-l propoziție cu propoziție. Te voi ajuta și eu puțin.
Câte intrări diferite: imaginează-ți în câte moduri poți intra în sufletul unui om. E strict alegerea ta felul în care o vei face.
Cât mister: ea nu te lasă să vezi nici prea mult, nici prea puțin. Ea îți permite să intri în sufletul ei exact atât cât e nevoie. La prima vedere ea pare genul de femeie care ia viața la pas. Bărbații roiesc în jurul ei pentru că o consideră o aventură destul de tentantă, interzisă, dar puțini au curajul să o abordeze. Nu e genul de femeie care poate fi citită, așa că nu încerca asta că vei da greș. Ce poți face în sensul acesta? Vorbește-i, ascult-o și învățați lucruri despre voi, împreună.

„Nu m-am sărăcit pe mine, îmbogățindu-vă pe voi cu ideile mele.”

Ea e misterioasă.
Ea e un jurnal, nu o confunda cu o revistă.

Ea e genul de femeie care ține lumea pe jar…și o face bine. Dacă nu ești atent, te debusolează și te duce până în pânzele albe. Depinde de tine cum ancorezi situația. Femeia asta are răbdare, pentru că știe foarte bine cât de sensibil ești tu. E conștientă că dorința ta, atunci când există, e foarte mecanică și pusă bine la punct. Și mai știe că pe parcurs devine statornică și tandră.
Ție îți plac femeile inteligente. Dar inteligența unei femei nu constă în faptul că știe cât fac doi plus doi. Inteligența ei stă în acțiunile sale, felul în care interpretează o problemă și totodată modul în care se lasă văzută.
Acțiunile unei persoane definesc foarte bine omul, deși atunci când încerci să cunoști o persoană, de cele mai multe ori trecutul rămâne trecut, pentru că fiecare greșește la un moment dat și te concentrezi doar pe prezent și viitor. Cât despre felul în care interpretează o problemă, trebuie să știi că ea e cea care gândește problema de două ori înainte să acționeze. E fixată pe reputația ei și oricât de multe guri rele există în jurul ei, ea e fericită de femeia pe care a crescut-o și pe care e convinsă că nu o va lăsa la greu. Ar fi un miracol dacă ar putea să-și lungească privirea, cerând ochii altora , având posibilitatea să-i pună exact acolo unde se termină ai săi.

A intrat în muzeu și-a ajuns în cele mai captivante sectoare. A cuprins-o un aer regal , respirația ei aprinzând un cuptor de mirodenii. A cuprins în imagini cele mai impresionante piese aurite. Ea nu ar fi putut înțelege creația aurită decât dacă s-ar fi topit odată cu ea. A avansat…dar ce a urmat, a priponit-o în tocul ușii. Statornică, a privit timp de câteva minute spre lumina care pătrundea prin fereastră. Era atâta soare, încât camera nu avea posibilitatea să-l cuprindă. Privirea ei era dreaptă și nemișcată, licuricii s-ar fi putut odihni pe ea. A tresărit și-a mai făcut un pas. Gheata ei botocănoasă a îndoit covorul cu motive gotice, leșinat de câteva veacuri. Un nor mecanic tunde razele de lumină. Devenea totul misterios atât în exterior, cât și în interiorul ei. Se simțea vinovată…începu să-i placă atitudinea asta secretoasă care s-a născut acum câteva clipe.

Misterul creează fascinație, iar fascinația este baza dorinței omului de a înțelege.(Neil Armstrong)

Ea e reținută, dar nu fi nebun să o ții la distanță pentru a o pedepsi. Aerul gotic pe care ți-l oferă e de teamă : teamă de nereușită, teamă să nu treacă din nou prin ce-a mai trecut, teamă că nu va fi așa cum și-a imaginat, teamă că într-o zi va fi nevoită să ia totul de la capăt.
Amintește-ți că niciodată nu te-au impresionat lucrurile ușoare, lucrurile asupra cărora reacționezi cu un wow…și atât. Cu cât îți e mai greu să obții ceva, cu atât îl dorești mai tare. Cu cât vezi mai puțin, cu atât îți dorești să descoperi mai mult…și mai mult cu fiecare zi.
Ea e sociabilă și ai impresia că o cunoaște toată lumea, dar nu…nu e așa. Lumea o vede, dar prea puțini o cunosc.De ce? Pentru că a lăsat loc misterului  în multiforme. Nu știi de unde să o iei și pe ce parte să o întorci.

Un potop de cuvinte îți aruncă încă din prima zi. Credeai că o cunoști? Ei bine, nu…știai că e atât de copilăroasă încât la orice călătorie privește pe geamul mașinii ca un copil într-o excursie? Știai că nu e iubitoare de prăjituri, dar îi place să le ia căpăcelul (partea superioară) jos pentru a elibera zaharurile aducătoare de diabet? Știai că se atașează atât de repede de orice ființă, încât atunci când o iei de lângă ea plânge și râde în același timp? Nu…nu aveai de unde să știi, pentru că ea nu-ți va spune niciodată aceste detalii, ci tu singur le vei descoperii în timp…în fiecare zi mai mult și mai mult.Să nu mă înțelegi greșit. O femeie misterioasă și enigmatică nu e nici pe departe totuna cu femeia încăpățânată și capricioasă.

Adesea auzi oameni care spun că respectă pe cineva în măsura în care sunt respectați. Ești preocupat de rutina ta zilnică, ai impresia că fiecare dorește o părticică din tine, dar tu ești epuizat…atât de epuizat încât nici nu observi interesul ei față de tine. Ea nu va striga niciodată ca din gura șarpelui că are sentimente față de tine. Ea încearcă prin gesturi mărunte să-ți trezească interesul: atunci când se pierde și face glume proaste, atunci când afișează un zâmbet tâmpit incontrolabil, atunci când textele ei devin fabule și filozofii, dar când îi vorbești se blochează și tace…tace, stând ascunsă în spatele ochelarilor fără lentile și timpul ei de somn…timpul ei de somn devine timp de scris,curgând prin ea sângele-n șiroaie de trăiri, ieșindu-i sufletul și așezându-se ușor pe foaie…prea multe nopți dormite aglomerându-i viața.

Și acum aș vrea să-ți relatez asemănarea pe care probabil nu ai priceput-o, nu ai descoperit-o, pentru că am fost ca ea,așa…misterioasă, neînțeleasă. Asemănarea vizitei sale în The Metropolitan Museum Of Art și înaintarea ta în viața ei. Ea a spus în acea zi despre vizita muzeului că : Îmi va lua o viață întreagă să îl străbat pe tot, așa cum ție îți va lua o viață întreagă să străbați sufletul femeii misterioase.

Tu de-ai iubi o misterioasă, câtă răbdare ai avea?

Omul este un mister. Trebuie să aduci acest mister la lumina zilei, şi dacă am să-mi dedic toată viaţa acestui ţel, n-am să consider că am pierdut timpui degeaba: eu mă concentrez asupra acestui mister, pentru că vreau să fiu om. (Dostoievski)

ezgif.com-gif-maker

IMG_1429-Edit IMG_1467-EditIMG_1571-Edit IMG_1657-Edit

Pozele din New York: Andreea Maria

Pozele semnate: Péter Égető

Rochiță: Haine Delight
www.hainedelight.ro

8 Responses

What do you think?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *